Populația
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dărmănești se ridică la 5.228 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.838 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,08%). Pentru 3,31% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,86%), dar există și minorități de penticostali (6,22%), adventiști de ziua a șaptea (2,24%) și baptiști (1,43%). Pentru 3,4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Un lucru de remarcat este că mai mult de jumătate din populație sunt vorbitori de limba ucraineană(în special cei mai în vârstă și copii acestora tendința în rândul tinerilor de a mai învăța cuvinte și de a mai vorbi în această limbă fiind scăzută poate spre deloc), fapt care a influențat originea unor toponime sau chiar a unor nume de familie precum Slusariuc, Holovenciuc, Pihureac, Cureliuc, Maruseac, Dolenciuc etc.
Într-o bună măsură situația populației vorbitoare de limbă ucraineană din Dărmănești își poate găsi explicația dacă ne întoarcem în timp, în perioada de după ocupația austriacă atunci când în zonă au fost aduși coloniști ruteni și galițieni (la Măriței). Ocupând nordul Moldovei (Bucovina), austriecii realizează în repetate rânduri statistici ale populației, pentru cele două localități, Hatna și Dărmănești: astfel că în anul 1774 numărul familiior din Dărmănești era de 42, iar în Hatna de 41, ajungând ca în 1784 numărul să fie de 114, respectiv 96. În secolul XIX, conform Dicționarului geografic al Bucovinei, aici locuia și o populație de origine huțulă: Populația formată din huțuli (sau Huțani), veniți din districtul Rădăuți, se ocupă cu exploatarea pădurilor și cu lucrul în România. La 1910, conform hărții etnografice a Bucovinei întocmită de istoricul Ion Nistor, mai bine de jumătate din populația localității Hatna era formată din ruteni, pentru ca în preajma anului Marii Uniri (în anul 1916) situația să se prezinte astfel: 2133 ruteni, 302 români, 94 evrei, 55 germani și 12 polonezi. În perioada interbelică, scriitorul Traian Chelariu, fiul al satului de altfel, se întreabă retoric dacă „în Hatna-Dărmănești nu e nimic românesc !?”, făcând referire la un volum de folclor al lui Simion Florea Marian în care au fost culese diferite lucrări populare (românești) din satele din împrejurimi precum Părhăuți, Gura Solcii, Costâna sau Pătrăuți.
Treptat, evoluția numerică a populației localității a cunoscut o creștere sensibilă de la 2585 locuitori în 1896 la 2862 în 1934. Perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a fost resimțită în ceea ce privește numărul de locuitori, acesta ajungând la 2107 în anul 1948, dar reluându-și tendința de creștere până în 1992 când s-au înregistrat 2963 locuitori.
De atunci și până în prezent s-au făcut multe statistici privind numărul populației, gospodăriilor, densității medii a populației, profesiile practicate, și toate acestea arată creșterea numărului locuitorilor din zonă, dar și o acccentuare a fenomenului de migrare către orașe sau în alte țări pentru un trai mai bun. De menționat este și asimilarea populației de origine slavă din zonă, care a conviețuit în pace cu românii, adoptând în cele din urmă naționalitatea și cetățenia țării noastre.
Într-o bună măsură situația populației vorbitoare de limbă ucraineană din Dărmănești își poate găsi explicația dacă ne întoarcem în timp, în perioada de după ocupația austriacă atunci când în zonă au fost aduși coloniști ruteni și galițieni (la Măriței). Ocupând nordul Moldovei (Bucovina), austriecii realizează în repetate rânduri statistici ale populației, pentru cele două localități, Hatna și Dărmănești: astfel că în anul 1774 numărul familiior din Dărmănești era de 42, iar în Hatna de 41, ajungând ca în 1784 numărul să fie de 114, respectiv 96. În secolul XIX, conform Dicționarului geografic al Bucovinei, aici locuia și o populație de origine huțulă: Populația formată din huțuli (sau Huțani), veniți din districtul Rădăuți, se ocupă cu exploatarea pădurilor și cu lucrul în România. La 1910, conform hărții etnografice a Bucovinei întocmită de istoricul Ion Nistor, mai bine de jumătate din populația localității Hatna era formată din ruteni, pentru ca în preajma anului Marii Uniri (în anul 1916) situația să se prezinte astfel: 2133 ruteni, 302 români, 94 evrei, 55 germani și 12 polonezi. În perioada interbelică, scriitorul Traian Chelariu, fiul al satului de altfel, se întreabă retoric dacă „în Hatna-Dărmănești nu e nimic românesc !?”, făcând referire la un volum de folclor al lui Simion Florea Marian în care au fost culese diferite lucrări populare (românești) din satele din împrejurimi precum Părhăuți, Gura Solcii, Costâna sau Pătrăuți.
Treptat, evoluția numerică a populației localității a cunoscut o creștere sensibilă de la 2585 locuitori în 1896 la 2862 în 1934. Perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a fost resimțită în ceea ce privește numărul de locuitori, acesta ajungând la 2107 în anul 1948, dar reluându-și tendința de creștere până în 1992 când s-au înregistrat 2963 locuitori.
De atunci și până în prezent s-au făcut multe statistici privind numărul populației, gospodăriilor, densității medii a populației, profesiile practicate, și toate acestea arată creșterea numărului locuitorilor din zonă, dar și o acccentuare a fenomenului de migrare către orașe sau în alte țări pentru un trai mai bun. De menționat este și asimilarea populației de origine slavă din zonă, care a conviețuit în pace cu românii, adoptând în cele din urmă naționalitatea și cetățenia țării noastre.