Oameni de seamă
Din rândul locuitorilor satului Dărmănești s-au ridicat de-a lungul timpului o seamă de oameni care s-au făcut remarcați - și nu doar în plan local - în diferitele domenii în care au activat.
Printre primii reprezentanți cunoscuți a cărui voce s-a făcut auzită chiar la Curtea Imperială de la Viena, se numără Ioan (Ivan) Dolenciuc, țăran din Hatna, luptător militant al populației asuprite de dominația habsburgică, ales în Parlametul de la Viena pentru a-i reprezenta interesele ca deputat de Suceava cu 59 de voturi din 74 în iunie 1848. Potrivit documentelor vremii, activitatea deputatului din Dărmănești, cumulată cu cea a celorlalți deputați din Bucovina, a fost una rodnică, fiind susținută cauza țărănimii și obținându-se chiar unele drepturi și libertăți Din păcate memoria acestui personaj s-a pierdut în negura vremurilor, puțină lume știe despre el și cu atât mai puțină lume (nu doar din Dărmănești) știe unde a fost înmormântat ...
Născut în zona Bahna a satului Dărmănești la 14 septembrie 1889, Ilarion Bereznițchi a fost una dintre personalitățile de seamă ale Bucovinei din perioada interbelică. A urmat școala primară din Siret, liceul de la Suceava, iar studiile superioare la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți. A fost printre altele: președinte al Societății Academice „Dacia” din Cernăuți, președinte al Reuniunii muzicale „Ciprian Porumbescu”, președinte al Societății pentru cultura și literatura română - filiala Suceava sau inspector pentru căminele culturale din județul Suceava. În activitatea sa literară s-a ocupat de unele traduceri precum „Corespondența lui Friedwagner către Vasile Alecsandri” sau „Suczawa`s historiche Denkwurdigkeiten, von der ersten historiches bis zur Verbindung der Bukowina mit Osterrich”. Omul de cultură a locuit în Suceava într-o frumoasă casă de pe pe strada Dragoș Vodă, una dintre vechile artere ale orașului - care prezenta o arhitectură deosebită până prin anii 70-80. Familia Berezniţchi s-a remarcat prin faptul că a ajutat zeci de familii şi copii să studieze pentru a ajunge oameni de valoare în societate. În preajma aniversării centenarului, în anul 1989, Ilarion Bereznițchi, primul intelectual al satului a încetat din viață, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din Suceava.
Munca este singura și unica șansă de reușită în viață. - Ilarion Bereznițchi
Scriitorul martir, filosoful și profesorul universitar Traian Chelariu, o personalitate prea puțin cunoscută a culturii române, s-a născut la 21 iulie 1906 în satul Hatna, în zona Jitărie. Tragedia lui Traian Chelariu, specializat în filosofie în Franţa şi Italia, cu doctorat în 1937, cu numeroase cărți primite elogios de critică între anii 1926 – 1940 a fost pe scurt următoarea: profesorul universitar la Cernăuți, Iași și București a fost dat afară din slujbă de orânduirea României comuniste și proletcultiste și condamnat să nu își poată câștiga în vreun fel existența. După ani de șomaj și mizerie, i se permite să se angajeze la serviciul de ecarisaj din București unde lucrează la secția de dezinfecții și deratizare (1955). Scriitorul este ziua deratizator, dezinsectizor și dezinfectator (sunt titlurile înscrise în cartea de muncă în 1956) și participă împreună cu alții la vânătoarea de șobolani, iar seara, întors acasă, citește cu creionul în mână Nietzsche. În anul 1958 Traian Chelariu depune o cerere de reprimire în Uniunea Scriitorilor. Nedorit de Mihai Beniuc, în ciuda unor referințe excelente (din partea lui Tudor Arghezi), cererea nu este rezolvată pozitiv (1960). În anul 1964 este reabilitat, reprimit în învățământul superior și devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava, dar numai după doi ani, la 4 noiembrie 1966, se stinge din viață în urma unui atac de cord, fiind înmormântat în cimitirul Cernica de lângă București.
Opera sa literară cuprinde poezie, proză, teatru, cugetări, memorii, cuprinse în 8 volume editate antum şi cinci postume apreciate și comentate de critici literari renumiți precum Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Mircea Iorgulescu, Mircea A. Diaconu sau Andrei Pleșu.
Legat de familie, numele inițial al familiei lui Traian Chelariu a fost Mamciuc, scriitorul relatând în jurnalul său faptul că înaintașii lui „au trecut apa Sucevii” dinspre satul Costâna, fiind izgoniți de către boierul Cârste. Străbunicul său Ioan a fost primul Mamciuc din Hatna, consemnat într-o condică din anul 1845 - numele de Mamciuc, impus de influența ruteană din localitate (o rutenizare mai mult de limbă decât de sânge, după cum însuși scriitorul avea să constate), vine de la porecla „al mamcii” sau „mamcine”, asta pentru că strămoșul scriitorului ar fi fost crescut de o doică (mamcă, mamă în ruteană). În documentele de stare civilă de la consiliul local al comunei Dărmănești se consemnează, că „La ordinul Administrației Bucovinei din 12 noiembrie 1921 s-a modificat numele de Mamciuc în Chelariu”.
Pentru evocarea personalității lui Traian Chelariu, în anul 1994 a fost ridicat un bust al scriitorului realizat de sculptorul Florica Hociung și care fusese inițiat amplasat în curtea Universității din Suceava, dar dat deoparte imediat, datorită unor persoane rău-intenționate. Din anul 2007 bustul se găsește în curtea Bibliotecii „I.G Sbiera” din Suceava.
Printre primii reprezentanți cunoscuți a cărui voce s-a făcut auzită chiar la Curtea Imperială de la Viena, se numără Ioan (Ivan) Dolenciuc, țăran din Hatna, luptător militant al populației asuprite de dominația habsburgică, ales în Parlametul de la Viena pentru a-i reprezenta interesele ca deputat de Suceava cu 59 de voturi din 74 în iunie 1848. Potrivit documentelor vremii, activitatea deputatului din Dărmănești, cumulată cu cea a celorlalți deputați din Bucovina, a fost una rodnică, fiind susținută cauza țărănimii și obținându-se chiar unele drepturi și libertăți Din păcate memoria acestui personaj s-a pierdut în negura vremurilor, puțină lume știe despre el și cu atât mai puțină lume (nu doar din Dărmănești) știe unde a fost înmormântat ...
Născut în zona Bahna a satului Dărmănești la 14 septembrie 1889, Ilarion Bereznițchi a fost una dintre personalitățile de seamă ale Bucovinei din perioada interbelică. A urmat școala primară din Siret, liceul de la Suceava, iar studiile superioare la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți. A fost printre altele: președinte al Societății Academice „Dacia” din Cernăuți, președinte al Reuniunii muzicale „Ciprian Porumbescu”, președinte al Societății pentru cultura și literatura română - filiala Suceava sau inspector pentru căminele culturale din județul Suceava. În activitatea sa literară s-a ocupat de unele traduceri precum „Corespondența lui Friedwagner către Vasile Alecsandri” sau „Suczawa`s historiche Denkwurdigkeiten, von der ersten historiches bis zur Verbindung der Bukowina mit Osterrich”. Omul de cultură a locuit în Suceava într-o frumoasă casă de pe pe strada Dragoș Vodă, una dintre vechile artere ale orașului - care prezenta o arhitectură deosebită până prin anii 70-80. Familia Berezniţchi s-a remarcat prin faptul că a ajutat zeci de familii şi copii să studieze pentru a ajunge oameni de valoare în societate. În preajma aniversării centenarului, în anul 1989, Ilarion Bereznițchi, primul intelectual al satului a încetat din viață, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din Suceava.
Munca este singura și unica șansă de reușită în viață. - Ilarion Bereznițchi
Scriitorul martir, filosoful și profesorul universitar Traian Chelariu, o personalitate prea puțin cunoscută a culturii române, s-a născut la 21 iulie 1906 în satul Hatna, în zona Jitărie. Tragedia lui Traian Chelariu, specializat în filosofie în Franţa şi Italia, cu doctorat în 1937, cu numeroase cărți primite elogios de critică între anii 1926 – 1940 a fost pe scurt următoarea: profesorul universitar la Cernăuți, Iași și București a fost dat afară din slujbă de orânduirea României comuniste și proletcultiste și condamnat să nu își poată câștiga în vreun fel existența. După ani de șomaj și mizerie, i se permite să se angajeze la serviciul de ecarisaj din București unde lucrează la secția de dezinfecții și deratizare (1955). Scriitorul este ziua deratizator, dezinsectizor și dezinfectator (sunt titlurile înscrise în cartea de muncă în 1956) și participă împreună cu alții la vânătoarea de șobolani, iar seara, întors acasă, citește cu creionul în mână Nietzsche. În anul 1958 Traian Chelariu depune o cerere de reprimire în Uniunea Scriitorilor. Nedorit de Mihai Beniuc, în ciuda unor referințe excelente (din partea lui Tudor Arghezi), cererea nu este rezolvată pozitiv (1960). În anul 1964 este reabilitat, reprimit în învățământul superior și devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava, dar numai după doi ani, la 4 noiembrie 1966, se stinge din viață în urma unui atac de cord, fiind înmormântat în cimitirul Cernica de lângă București.
Opera sa literară cuprinde poezie, proză, teatru, cugetări, memorii, cuprinse în 8 volume editate antum şi cinci postume apreciate și comentate de critici literari renumiți precum Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Mircea Iorgulescu, Mircea A. Diaconu sau Andrei Pleșu.
Legat de familie, numele inițial al familiei lui Traian Chelariu a fost Mamciuc, scriitorul relatând în jurnalul său faptul că înaintașii lui „au trecut apa Sucevii” dinspre satul Costâna, fiind izgoniți de către boierul Cârste. Străbunicul său Ioan a fost primul Mamciuc din Hatna, consemnat într-o condică din anul 1845 - numele de Mamciuc, impus de influența ruteană din localitate (o rutenizare mai mult de limbă decât de sânge, după cum însuși scriitorul avea să constate), vine de la porecla „al mamcii” sau „mamcine”, asta pentru că strămoșul scriitorului ar fi fost crescut de o doică (mamcă, mamă în ruteană). În documentele de stare civilă de la consiliul local al comunei Dărmănești se consemnează, că „La ordinul Administrației Bucovinei din 12 noiembrie 1921 s-a modificat numele de Mamciuc în Chelariu”.
Pentru evocarea personalității lui Traian Chelariu, în anul 1994 a fost ridicat un bust al scriitorului realizat de sculptorul Florica Hociung și care fusese inițiat amplasat în curtea Universității din Suceava, dar dat deoparte imediat, datorită unor persoane rău-intenționate. Din anul 2007 bustul se găsește în curtea Bibliotecii „I.G Sbiera” din Suceava.