Obiective de interes
Din păcate localitatea Dărmănești nu se înscrie în rândul localităților cu potențial turistic ridicat, nici din punct de vedere al turismului rural sau al agroturismului (observație personală), asta pentru că așezarea la o distanță mică față de municipiul Suceava a făcut ca nota rurală să piardă ușor teren în fața modernizării. Dar asta nu înseamnă că nu există chiar nimic de văzut și de făcut aici. O plimbare la pas prin pădurea din apropiere, cu bicicleta pe sub lunca Sucevei sau un popas pe Dealul Mare - care oferă o perspectivă interesantă asupra satului și a văii Sucevei - pot fi alternative reconfortante la agitația din oraș. Mai nou, la inițiativele, de lăudat, ale unor tineri din localitate, doritorii pot zbura cu motodeltaplanul, motoparapanta sau parapanta. În ceea ce privește arhitectura vernaculară, puține gospodării mai păstrează casele tradiționale specifice zonei, locul lor fiind luat de case mari, moderne. Pe alocuri pot fi zărite case ai căror pereți exteriori sunt decorați cu diverse motive geometrice sau florale.
Principalul obiectiv cultural-turistic și cel mai vechi edificiu de cult din zonă, ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, undeva prin anul 1775 pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești este biserica „Înălțarea Domnului” (cu hramul inițial „Nașterea Domnului) care face parte din grupul mai puțin cunoscut al bisericilor de lemn din Bucovina. La începuturile sale, biserica avea numai o singură încăpere, cea din fața altarului, naosul, însă frecventarea ei de către credincioșii din satele Hatna și Măriței au impus lărgirea construcției. Pereții bisericii sunt din bârne întregi, lipite cu lut atât la interior cât și la exterior. Acoperișul este realizat în stilul arhitecturii moldovenești, învelit în patru ape cu o streașină largă pentru a proteja pereții - care la rândul lor au fost căptușiți cu placaj de lemn.
Iconostasul a fost realizat odată cu zidirea bisericii, din lemn de tei, pictat pe pânză cu ghips, fapt ce i-a conferit rezistență și un aspect plăcut. Interiorul bisericii este unul simplu, decorat cu steluțe, iar pe pereți sunt așezat icoane vechi realizate de pictori anonimi.
Începând din 1803 biserica a fost înzestrată cu clopote. Pe acestea se pot citi următoarele inscripții: “Acest clopot s-au făcut la biserica din Hatna cu ajutorul credincioșilor și cu silința lui Andrei Petre, 1803″; “S-au făcut cu toată cheltuiala preotului Iane Turnoviețchi spre veșnica pomenire, la biserica din Hatna, hramul Înălțării Domnului, 1844″; “Acest clopot s-au făcut pe spesele parochului George Popoviciu și a comunelor Hatna cu Măreței în anul 1876. De menționat este faptul că unul dintre clopotele bisericii din Dărmănești este utilizat (prin sunetele produse) la „spargerea norilor cu gheață”, potrivit tradiției
Cinstind cum se cuvine pe cei plecați dintre noi în vecie, cimitirul din Dărmănești redă, prin inscripțiile de pe morminte acele gânduri nobile, ale celor dragi. Găsim în cimitirul vechi și mormintele unor oameni veniți din alte zone ale țării în perioade vitrege, cum este cazul lui „Ioan Muntean, născut în Transilvania, în anul 1828 și decedat în Bucovina, decembrie 1920. Veșnica-i pomenire.”
Astăzi, localitatea Dărmănești are 2 parohii datorită numărului mare de enoriași, Dărmănești I - cu biserica veche, preot paroh Dragoș Dogaru - și Dărmănești II - din zona Chilebancina, cu biserica Sf. Ilie, preot paroh Mihai Cobziuc - sfințită în octombrie 2019 după o perioadă lungă de construcții, fiind ultimul edificiu de cult binecuvântat de către Înalt Preasfințitul Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, trecut în neființă în mai 2020.
Cel de-al doilea obiectiv, prezentat mai pe larg în secțiunea Căi de comunicație, este gara Dărmănești. Neinclusă, din păcate, pe lista monumentelor istorice, stația de cale ferată din localitate a reprezentat - așa cum am prezentat anterior - un punct extrem de important în rețeaua feroviară a Bucovinei. Importanța avută se poate vedea prin faptul că aici au existat două gări: prima, clădirea care adăpostește astăzi pavilioanele de locuit a fost construită după inaugurarea liniei Cernăuți - Ițcani (1869), iar cea de-a doua, folosită și în prezent, a fost construită după deschiderea sectorului Hatna - Câmpulung (1888).
În primăvara anului 1904, înainte de Paşte, Nicolae Iorga a trecut, în două rânduri, prin Dărmăneşti, în drum spre Câmpulung şi la întoarcere, iar în vremea popasului în gara Hatna avea să noteze cu inconfundabil sarcasm:
„La Hatna, se îmbulzeşte tot felul de lume în gara joasă şi murdară. Trei familii cu înfăţişare distinsă s-au întâlnit în Restaurant. Recunoaştere, amintiri, glume… Bărbaţii au tipuri austriace desăvârşite, austro-iudaice mai bine, cu pălăriuţe, mustăţi cârligate, dungi de favorite. Mersul, căutătura, ifosul arată pe desăvârşitul funcţionar austriac. Femeile au vioiciunea, eleganţa, graţia Româncei, felul ei de vorbă felurită şi cochetă. Un copil, adus ca să-l cunoască şi ceilalţi, aleargă la cea mai tânără din Doamne, căreia ceilalţi îi spun Tuţa şi o cheamă „mamă”. Când va fi mare, acest copil oacheş va purta pălăriuţă, îşi va lăsa favorite, va încârliga mustăţile sale negre, va vorbi nemţeşte cu toţi ai lui ca şi cu străinii. Dar acum i se îngăduie, lui i se îngăduie să fie încă Român.”
Principalul obiectiv cultural-turistic și cel mai vechi edificiu de cult din zonă, ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, undeva prin anul 1775 pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești este biserica „Înălțarea Domnului” (cu hramul inițial „Nașterea Domnului) care face parte din grupul mai puțin cunoscut al bisericilor de lemn din Bucovina. La începuturile sale, biserica avea numai o singură încăpere, cea din fața altarului, naosul, însă frecventarea ei de către credincioșii din satele Hatna și Măriței au impus lărgirea construcției. Pereții bisericii sunt din bârne întregi, lipite cu lut atât la interior cât și la exterior. Acoperișul este realizat în stilul arhitecturii moldovenești, învelit în patru ape cu o streașină largă pentru a proteja pereții - care la rândul lor au fost căptușiți cu placaj de lemn.
Iconostasul a fost realizat odată cu zidirea bisericii, din lemn de tei, pictat pe pânză cu ghips, fapt ce i-a conferit rezistență și un aspect plăcut. Interiorul bisericii este unul simplu, decorat cu steluțe, iar pe pereți sunt așezat icoane vechi realizate de pictori anonimi.
Începând din 1803 biserica a fost înzestrată cu clopote. Pe acestea se pot citi următoarele inscripții: “Acest clopot s-au făcut la biserica din Hatna cu ajutorul credincioșilor și cu silința lui Andrei Petre, 1803″; “S-au făcut cu toată cheltuiala preotului Iane Turnoviețchi spre veșnica pomenire, la biserica din Hatna, hramul Înălțării Domnului, 1844″; “Acest clopot s-au făcut pe spesele parochului George Popoviciu și a comunelor Hatna cu Măreței în anul 1876. De menționat este faptul că unul dintre clopotele bisericii din Dărmănești este utilizat (prin sunetele produse) la „spargerea norilor cu gheață”, potrivit tradiției
Cinstind cum se cuvine pe cei plecați dintre noi în vecie, cimitirul din Dărmănești redă, prin inscripțiile de pe morminte acele gânduri nobile, ale celor dragi. Găsim în cimitirul vechi și mormintele unor oameni veniți din alte zone ale țării în perioade vitrege, cum este cazul lui „Ioan Muntean, născut în Transilvania, în anul 1828 și decedat în Bucovina, decembrie 1920. Veșnica-i pomenire.”
Astăzi, localitatea Dărmănești are 2 parohii datorită numărului mare de enoriași, Dărmănești I - cu biserica veche, preot paroh Dragoș Dogaru - și Dărmănești II - din zona Chilebancina, cu biserica Sf. Ilie, preot paroh Mihai Cobziuc - sfințită în octombrie 2019 după o perioadă lungă de construcții, fiind ultimul edificiu de cult binecuvântat de către Înalt Preasfințitul Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, trecut în neființă în mai 2020.
Cel de-al doilea obiectiv, prezentat mai pe larg în secțiunea Căi de comunicație, este gara Dărmănești. Neinclusă, din păcate, pe lista monumentelor istorice, stația de cale ferată din localitate a reprezentat - așa cum am prezentat anterior - un punct extrem de important în rețeaua feroviară a Bucovinei. Importanța avută se poate vedea prin faptul că aici au existat două gări: prima, clădirea care adăpostește astăzi pavilioanele de locuit a fost construită după inaugurarea liniei Cernăuți - Ițcani (1869), iar cea de-a doua, folosită și în prezent, a fost construită după deschiderea sectorului Hatna - Câmpulung (1888).
În primăvara anului 1904, înainte de Paşte, Nicolae Iorga a trecut, în două rânduri, prin Dărmăneşti, în drum spre Câmpulung şi la întoarcere, iar în vremea popasului în gara Hatna avea să noteze cu inconfundabil sarcasm:
„La Hatna, se îmbulzeşte tot felul de lume în gara joasă şi murdară. Trei familii cu înfăţişare distinsă s-au întâlnit în Restaurant. Recunoaştere, amintiri, glume… Bărbaţii au tipuri austriace desăvârşite, austro-iudaice mai bine, cu pălăriuţe, mustăţi cârligate, dungi de favorite. Mersul, căutătura, ifosul arată pe desăvârşitul funcţionar austriac. Femeile au vioiciunea, eleganţa, graţia Româncei, felul ei de vorbă felurită şi cochetă. Un copil, adus ca să-l cunoască şi ceilalţi, aleargă la cea mai tânără din Doamne, căreia ceilalţi îi spun Tuţa şi o cheamă „mamă”. Când va fi mare, acest copil oacheş va purta pălăriuţă, îşi va lăsa favorite, va încârliga mustăţile sale negre, va vorbi nemţeşte cu toţi ai lui ca şi cu străinii. Dar acum i se îngăduie, lui i se îngăduie să fie încă Român.”